La nivel de discurs, toate statele lumii se preocupă de combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale. În contextul actual însă, recesiunea economică contrastează cu necesitatea „supravieţuirii” tinerilor într-o lume in care mijloacele necesare traiului se obţin din ce în ce mai greu. Dotările pe care le furnizează sistemul educaţional (cunoştinţele teoretice şi calificările formale) sunt departe de a fi suficiente… Pentru cei mai mulţi, studiile universitare nu au fost si nu sunt şanse sa devină o opţiune validă. În zonă nu exista universitate publică, ceea ce condiţionează părăsirea mediului familial şi deplasarea, deci costuri suplimentare. Or înscrierea la o instituţie sau la un program de învăţare la distanţă, ceea ce presupune (din nou) mijloace financiare suplimentare. Părăsirea timpurie a şcolii şi absenţa competentelor minimale credem că sunt strâns legate de lipsa încrederii în sine, de capacitatea redusă de orientare profesională, de marginalitatea economica a mediului familial. Resursele financiare limitate si privarea de anumite competente antreprenoriale fac ca aceşti tineri să devina vulnerabili, dezamăgiţi şi chiar marginalizaţi….